Prea vajnici denigratori ai Condorului.

Mult timp v-a placut sa agitati spiritele din umbra, sa ne vorbiti de la spate, sa picurati venin prin private si pe ferestre de messenger. Vi se par multe lucruri strambe pe lumea asta si incercati sa le indreptati. Oare nu va uitati cat de strambi sunteti voi?

Fiecarui om Dumnezeu i-a dat o minte pe care a inzestrat-o cu mai mult sau mai putin. I-a dat putere mai mult sau mai putin si intelepciune mai mult sau mai putin. I-a dat un fel de a vedea viata pe acest pamant. Pana la urma tot El, l-a facut sa cunoasca binele de rau, l-a indemnat sa aiba nazuinte, vise si idealuri pentru a se cunoaste ca viata lui are un scop. I-a dat liberul arbitru pentru a-si trai viata dupa felul lui de a fi, si o soarta despre care unii zic ca si-o croieste singur. Accentuez, singur. La fel cum v-ati croit-o si voi la randul vostru. De ce considerati voi necesar sa va bagati peste vietile altora?

De ce dati dovada de atata ipocrizie, incat nici voi nu mai stiti exact ce ganditi? De ce va place sa va complaceti in atata barfa incat incetati sa mai aveti constiinta de sine? Voi vedeti firul de praf din ochiul altora, dar barna din ochiul vostru nu va deranjaza. Daca cineva va reproseaza defectele voastre, voi replicati sec "acceptati-ma asa cum sunt, daca vreti sa va placa de mine" (citez din memorie ce-a scris Condor01 candva pe forum). Nu vedeti ca voi de fapt nu acceptati pe nimeni asa cum se prezinta si va faceti un titlu de glorie de a "indrepta" lucrurile, uitand sa priviti in interiorul vostru si sa vedeti realitatea.

Daca v-ati pus sa distrugeti ceva, ganditi-va ce motive va indeamna de fapt sa o faceti. Oare nu va razbunati cumva pe vietile voastre distruse tot de voi? Ce castigati nenorocind pe altii? Recunoasterea unor merite de buni samariteni? Nici pomeneala. Priviti la pustiul ce va ameninta in jurul vostru in viata reala si analizati ce-ati reusit sa claditi anii trecuti in viata, vedeti ce gresiti  si incercati sa va indreptati. Acum in ceasul al doisprezecelea.